Gerar - Se intalneste munte cu munte dar om cu om cu om?

Am aflat de Gerar cam de cand m-am (re)apucat de alergare, dar tot timpul mi s-a parut o cursa inchisa, si pentru ca era vorba despre echipe de 3, iar eu ma simteam singur, ma puteam gandi cel mult la echipe de doi, eu si Oana. Intre timp am cunoscut concurenti, colegi de servici, vecini, care impartasesc pasiunea pentru miscare, mai ales pentru alergare pe distante lungi. Am incercat deci, si anul asta sa iau in calcul participarea la Gerar, dar inainte sa aflu ca s-au deschis inscrierile, s-au si incheiat. Am participat apoi la tombola, nu am avut noroc. Tocmai cand ma impacasem cu ideea, cu 5 zile inainte de start, Vlad Vuta ma suna si ma intreaba daca vreau sa particip la Gerar. Nu stau mult pe ganduri si dupa 5 minute-l sun si-i spun ca particip. Nu stiu cu cine, dar particip. Ma pune in legatura cu unul din componentii echipei, Catalin Mihailescu, vorbim la telefon, imi spune ca tragem la 2 ore, si ma calmez. Sunt putin obosit, si aveam indoieli ca as putea sa scot un timp mai bun de atat. Era miercuri, inca nu ninsese, totul era ok.

Vine weekendul, si Gerarul nu se dezminte, printre coduri galben-portocalii-rosii, anunturi ca s-ar putea anula concursul, un antrenament-test sambata prin viscol, mai mult pentru echipamentul ce urma sa-l port a doua zi, printre care si o cagula de schi, luata in graba de la Decathlon, din cauza ca tusesc foarte rau imediat dupa alergarile in aer liber, ajung in ziua concursului. Totul pare ok, ajungem, il cunosc si pe celalalt component al echipei, Adrian Mirica, ne schimbam,  incalzim, si urmeaza poza de inceput

Aliniati ca la gradinita, de la stanga la dreapta, Iulian Grigore, Adrian Mirica si Catalin Mihailescu

Il intalnesc si pe Iacob Bogdan, cel cu care am parcurs o parte din Ultramaratonul Ciucas 2013, si care se pare ca si-a implinit visul de a ajunge la UTMB anul acesta. Il felicit si-l anunt ca am ales si eu TDS, deci probabil ne vom mai vedea, sigur la concursuri premergatoare, dar si acolo.

Vremea este buna, vantul nu mai bate, zapada tasata, si dupa o incalzire putin cam lunga, urmeaza startul.
In timpul cursei intalnim si alti cunoscuti, cunoastem alti concurenti, o echipa extraordinara de incurajare plasata strategic la finalul pantei care nu te lasa sa aluneci in tentatia mersului la deal.

Pentru ca este ziua coincidentelor, castigatorii trec de noi in tura 4 chiar cand treceam prin dreptul Oanei, venita sa ne faca poze. Avem deci, dovada ca Radu Milea alerga in spatele nostru, incercand sa ne depaseasca :)) Ce mai conteaza ca alergasera 3km in plus? Ii incurajez, imi convine, si-mi confirm ca mi-ar placea sa se organizeze si la noi concursurile de 1 zi (cu variante de 12, 6, 48 de ore), cu ture scurte, in care concurentii se intalnesc de mai multe ori, socializeaza, observa cum alearga cei mai buni, ce poarta, cum se simt, cum arata dupa diferite perioade de efort. In mod normal, la cursele de acum, elita este in fata, restul in spate, se da startul, si nu-i mai vezi, pana sosesti si tu, daca este un maraton, ei au facut dus, s-au schimbat, au mancat, poate au tras si un pui de somn.

Echipa castigatoare, condusa de Radu Milea, ne depaseste cu o tura.

Coincidenta cea mai mare insa apare abia dupa ce discut cu ceilalti mebri ai echipei in timpul cursei. Cu toate ca am intrat in echipa fara sa stiu cine sunt mebrii, si crezand ca nu am nimic in comun cu 2 oameni din Ploiesti, aflu ca de fapt Catalin este concurentul pe care-l admiram cu 2 ani in urma la Ultramaratonul Ciucas pentru tenacitatea de a fi terminat, chiar si ultimul, efortul lui fiind insutit prin durata petrecuta pe munte. Ok dar Adrian? mi se parea cunoscut, dar vazand ca il incurajeaza si ceva spectatori cred ca e un concurent ce participa la multe curse si probabil doar din vedere. Totusi ajuns acasa si facand ordine in fotografiile din sfarsitul de an, il observ in multe fotografii de la MPC. Este concurentul cu care Oana, sotia mea, a parcurs ultima parte a traseului, trecand practic impreuna linia de sosire!

Adrian Mirica si Oana, alearga la MPC

Dupa putin peste 2 ore, trecem linia de sosire, facem poze funny cu zapada si gheata prinsa pe parul de pe fata, si mergem in pas vioi sa ne schimbam.

Sosim. 02:12:30, toata lumea fericita

Gheata pe sprancene si gene, de multe ori lipite intre ele, faceau clipitul dureros.

Daca eu ma plang, barba lui Adrian ce sa mai spuna?

Toti trei dupa finish.

Revenim inauntru, ne schimbam, intalnim si alte cunostinte printre care si un fost coleg, care s-a apucat si el de alergare, Emil Ciuchi, care a participat la proba de cros.

Eu si Emil Ciuchi, un actor in devenire, poate peste cativa ani o sa ma dau mare cu poza asta :)

A fost un concurs frumos, o vreme excelenta, le multumesc celor 2 coechipieri pentru invitatie, m-am simtit bine, organizare excelenta, traseul acoperit cu zapada batatorita, o singura portiune de 20-30m de zapada framantata, care insa nu a deranjat.