Tu dece (nu) alergi?

Intr-o intalnire-sedinta de dupa participarea mea la TDS, cel mai lung si mai greu UltraMaraton alergat de mine pana acum, cand o colega ma lauda catre un manager din cadrul companiei in care lucrez, iar eu afisam un zambet larg de mandrie si multumire, m-am trezit cu cateva intrebari simple:

120km! Pe munte! in 24 de ore! Adica si noaptea!
Pai si tu dece alergi atat de mult? Ce ai tu de castigat din treaba asta?

Am balbait ceva despre sanatate, si placerea de a alerga pe munte, dar nu am fost convingator pentru ca nici macar eu nu eram convins de cuvintele care-mi ieseau din gura. Mi-am amintit intamplarea in timp ce participam la Ciucas 2014, si cred ca am avut destul timp sa ma gandesc la cateva motive intemeiate pentru care alerg maratoane si ultramaratoane montane:


Pentru ca pot. Nu este o afirmatie aroganta, doar o curiozitate, o incercare de a-mi cunoaste limitele, impingandu-le tot mai departe. Sigur este si un motiv de mandrie ca atat de putini oameni fac asta, dar este mai mult pentru ca nu-si propun si mai putin pentru ca nu pot. Pentru ca descopar ca dupa ce "nu mai pot" gasesc alte si alte resurse nebanuite.



Pentru sanatate. Chiar daca a incetat de mult ca sanatatea sa fie un scop in sine, si a devenit intre timp una din conditiile ce trebuie indeplinite pentru antrenamente si concursuri, este placut sa te simti bine, plin de energie si vitalitate. Este placut sa mergi la medic doar pentru a obtine adeverinte medicale, si pentru controlul general anual.
Pentru un corp armonios, lipsit de grasime in exces. Sunt inca departe de asa ceva, dar sunt mult mai bine fata de cativa ani in urma. Oricum nu trebuie sa fie un scop in sine, o obsesie, doar un bonus.

Pentru socializare. Am cunoscut si cunosc in continuare la antrenamente si concursuri multe persoane care impartasesc aceleasi pasiuni, au o calitate umana ridicata, inteligenta, determinare, veselie.
 Alergatorii sunt frumosi, joviali, deschisi. Iar alergatorii montani sunt cu atat mai interesanti cu pasiunea lor pentru munte. Legaturile pe care le stabilesti cand un concurent in loc sa profite si sa te intreaca pe o portiune unde tie-ti vine greu se opreste si te ajuta, nu se strica si nu se uita prea usor.
Prieteni apropiati si memrii familiei ma insotesc la multe curse si devin un grup de suport nepretuit. Intalnirea lor intr-un checkpoint sau gandul ca toata lumea ma asteapta la finish imi da aripi.

Pentru strategie si pregatire. Un (Ultra)Maraton este mai mult decat o alergare. Sunt atatea variabile care nu au legatura cu alergarea si antrenamentul incat fiecare este altfel. Strategia de alimentatie si hidratare vin imediat dupa antrenament. Profilul cursei si recunoasterea traseului au importanta. Vremea are si ea rolul ei. Alegerea echipamentului conteaza enorm. Conteaza si cum iti dozezi resursele pe durata intregii curse. Cand rezolvi toate problemele de strategie, si ajungi la finish implinindu-ti obiectivul, si simtind ca ai dat totul, satisfactia este enorma.

Pentru emotiile de inaintea cursei, pentru concentrarea din timpul cursei, pentru descatusarea de la final.

Pentru noi oportunitati.  Trasee pe care alta data le consideram accesibile pe parcursul a mai multe zile sau etape, le unesc acum in una singura.
Continuarea traseului noaptea, inceperea lui la ore matinale imposibile, nu mai par asa de nerealizat.
Pentru ca devin un model. Nu in TrailRunning, si nici in moda :) Devin in schimb un model pentru colegi, pentru familie, pentru celelalte grupuri sociale din care fac parte. Daca folosesc bine avantajul asta si determin cat mai multi sa inceapa si ei sa faca miscare, sau macar sa devina mai activi, sau sa-si schimbe macar obiceiurile alimentare, multumirea mea este maxima.


Pentru peisaje si cadrul natural, pentru o poteca luminata de soare sau dimpotriva umbroasa, pentru un izvor cu apa rece, pentru un grup de ciuperci care te opresc din incrancenare si-ti monopolizeaza privirea pentru cateva secunde, pentru o capra neagra care te face invidios pe alergarea ei usoara pe o traiectorie imposibila, pentru un puct de belvedere a carui priveliste face sa merite urcarea ce parea ca nu se mai termina.


Pentru calatorii, pentru a vizita sau revizita tari si orase, chiar zone din Romania pe care altfel nu m-as fi gandit sa le vizitez.

Revin si te intreb: Tu dece (nu) alergi?

PS: multumesc Oanei pentru desenele din cadrul acestei postari, ilustrari cu tenta de caricatura menite sa taie un pic din tonul laudaros folosit ici-colo.