72 de diplome, 8 locuri 3, 14 locuri 2, 47 locuri 1, o medalie de bronz, una de argint, 8 de aur, 2 recorduri natioale

cifrele seci ale unei cariere de atlet copil si apoi junior in Calarasi.

Acum, povestea completa. Totul a inceput cu selectia doamnei profesoare Adela Pricop, inca din clasa I. Ne-a anuntat la clasa ca ne asteapta la o selectie pentru atletism, la stadionul din Calarasi.

Parintii mei, ingrijorati ca nu am echipament, au cerut de la nasa mea, Dorina, un short, fara sa stie diferenta intre un short de gimnastica, de fata, si unul de aletism, de baiat. Asa ca iata-ma in ziua selectiei, pe stadionul din Calarasi, intr-o zi de iarna, din pacate nu-mi amintesc data, sau luna, incercand sa ies din izmenele din dotare, sa raman intr-un short negru, prins cu elastic la brau si pe picioare, ca un gogsar. Doamna profesoara ne-a indicat un baiat, care facea deja atletism, sa ne tinem dupa el, sa nu fortam de la inceput, sa parcurgem o tura de stadion (400m).

Am respectat intocmai indicatiile, pana aprope de final, unde m-am simtit bine, si l-am intrecut.

Am fost selectionat imediat, si inclus in grupa de atletism. Fara sa-mi dau seama, am aplicat tactica mea preferata care avea sa-mi aduca multe victorii.

Eu, in tricoul de concurs, randul de jos al 3-lea de la dreapta la stanga. Dintre colegii pe care-i mai recunosc, ar fi Nona(6152), Viorel Manciu(6172), Laura Negus, Viorica?

Am inceput antrenamentele, si ce-mi amintesc din perioada aceea este ca era destul de frig, dar eram asteptati dupa antrenament cu ceai cald, facut la nisip, pe godinul improvizat din teava de termoficare, alimentat cu cocs, ca doar eram oras industrial. Eram ambitios, si de multe ori ma intorceam primul dupa fiecare exercitiu din exercitiile speciale, dar asteptam rusinat, pentru ca nu stiam ce urmeaza, si cum se face corect. Primul concurs la care am participat dupa selectie a fost la Slobozia, imi amintesc mai mult drumul dus si intors, la dus am stat mai mult pe culoarul trenului, nu prea eram foarte popular, dar brusc, dupa ce am castigat proba de 600m plat, la intoarcere, eram invitat de toti colegii sa stau cu ei in compartiment :).

Din pacate nu-mi amintesc dece nu mai am diploma respectiva, poate nu s-a dat, nu stiu. Oricum este mai vie importanta sociala a rezultatului decat cea sportiva.

Urmeaza apoi un alt concurs, tot la Slobozia, zonal, la care au participat si concurenti din Tecuci.

Amical de Amical :)

 Alte rezultate din acelasi an:

Locul 1 la 600m, 1 minut si 59 de secunde, un rezultat pe care nu sunt convins ca-l pot alerga acum, tempo de 3min 18 sec pe km la varsta de 8 ani

Locul 2 la lungime, un loc ce m-a tot urmarit din pacate la lungime. Se observa si greseala de nume.

Si un loc 3, la Slobozia, probabil undeva in sala.

Urmeaza anul 1985, 

inca sunt Copil categoria a 3-a, particip in continuare la concursuri de stadion, dar si la cateva crosuri:

Un loc 2 la lungime, totusi distanta imbunatatita de la 3,33 la 3,58

Un loc 1 la categorie mai mare, am concurat la copii categoria a 2-a.

O diploma inedita. Probabil am concurat singur sau ceva, de obicei eram dezastru la aruncarea mingei de oina.

Locul 2 la viteza

Primul cros, prima victorie.

 De diploma urmatoare ma leaga amintiri frumoase. Primul meu cantonament, in conditii de tabara scolara. Baremul de mancare era asa de mic, incat pentru masa de seara trebuia sa mergem pe dealurile din zona sa adunam mere si pere sa ne fiarba compot. De asemenea, faceam de serviciu la cantina, adica spalam vase, curatam cartofi, faceam curatenie in sala de mese. Din pacate spiritul de tabara era absolut prezent, cu tot tacamul, de la sare in apa de baut, batai cu bucati de paine, pasta de dinti pe clante, batai cu perne, vitamine inofensive vandute naivilor pe post de sustinatoare de efort. Tabara a avut 2 faze, in prima ne-am antrenat cu d-l profesor Puran Petrica, si a fost mai lejer, pentru ca intelegea conditiile de tabara, apoi in partea a 2-a a venit d-l profesor Catu Ion (care mai tarziu imi devenea diriginte, pentru scurt timp, decedand intr-un tragic accident) care a facut cu noi antrenamente mai sustinute, incercand sa profite la maxim de zona deluroasa in care ne aflam. Se pare ca antrenamentul a dat rezultate, foamea a fost uitata, si a ramas o diploma care atesta un rezultat frumos:

Crosul taberei Bucsani, locul 1

Nelipsitele concursuri de la Slobozia

Cros in loc de mos craciun. Pe vremea aia era mos gerila, si venea mai devreme.

Anul 1986 

a fost unul mai slab in concursuri, si probabil ca si in antrenamente, eram clasa a 4-a, si invatatura reprezenta un punct mult mai important decat sportul in educatia mea. Am obtinut totusi cateva diplome:

Locul 3 la 600m, data din pacate nu este trecuta

O alta diploma fara data, un alt loc 3 in acest an.

Crosul martisorului.

Locul 5 la clase mai mari (clasa 5-6)

Un alt cros in care se consemneaza si distanta, 2km era destul de mult pentru un copil de 10 ani

 Anul 1987

 a venit cu noi rezultate, din care-mi amintesc cu placere concursul de la Brasov, un concurs zonal, unde Calarasiul a castigat toate cele 5 probe, 4 dintre ele de catre mine (600m, 50m, Lungime si Tetratlon) dar in care adevaratul erou a fost colegul meu din Drajna, care a castigat aruncarea mingei de oina.
Nimic fantastic pana aici, cu o singura mentiune: avea mana in gips! Concursul este special pentru mine si pentru ca ai mei s-au cunoscut in Brasov, avem multe neamuri acolo, m-au insotit la concurs, m-au sustinut.

Crosul cantonamentului Roman. Am amintiri urate de acolo, ne antrenam pe o sosea de centura intr-o zona industriala. In schimb am gasit la o librarie gume de sters in forma de rinocer. Cred ca le-am cumparat pe toate :)

Tovarasul Iulian ;)

Locul 1 la viteza Brasov, strike1

Locul 1 la rezistenta Brasov, strike2

Locul 1 Lungime Brasov, strike 3

Locul 1 punctaj total tetratlon.

Ca o ironie, singura fotografie pe care am primit-o de la concursul ala, este aruncarea mingei de oina, la care colegul din Drajna castiga avand o mana in gips.

Orice motiv este bun sa tinem un concurs ;)

Alt Cros, de mos nicolae, cred ca tot mos gerila-i zicea, erau 2 in 1 :))

Anul 1988,

 primul an la copii categoria intai, normal, mai putine rezultate:

O diploma obtinuta foarte greu. Cupa pionierul era cel mai tare concurs, baza de selectie era enorma, fiecare scoala trimetea zeci de copii, si doar faza judeteana era foarte greu de castigat. La faza nationala mergeau doar primii din fiecare judet, nici nu m-am apropiat vreodata de primii 10, ce sa mai vorbim de podium.

Tetratlon, cred ca un alt sistem de punctaj, mult prea putine puncte chiar si pentru o zi foarte proasta.

800 de metri, o distanta inca prea lunga pentru varsta mea

Un alt cros judetean.

Urmeaza anul 1989 - 

http://www.csscalarasi.ro/istoric/1988-1989

 un an important atat pentru cariera mea, cat si pentru regimul politic din Romania.

Cei de la Slobozia, plictisiti probabil de cate diplome mi-au scris, au inceput sa-mi dea diplome colective, locul 1 la lungime si 50m garduri si locul 2 la 50 de metri plat. 3 in 1 ca la ness. Probabil locul 1 la lungime a fost castigat de Lupu Bogdan, un concurent foarte valoros din Slobozia cu care ma imprietenisem.

Prima clasare pe podium la un concurs national, proba de saritura in Lungime, medalie de argint:

Locul 4 la Triatlon

Locul 5 la viteza

 Si un fragment din ziarul local care mentioneaza rezultatele mele:

Iarasi cupa pionierul, mandria mea.

Locul 1 etapa pe zona Ploiesti

Tetratlon

600m zona Ploiesti, 2min36sec/km, o viteza pe care nici nu o visez acum, obtinuta la 13 ani

Si totalul concursului, tetratlon, locul 1.

Finala de la Timisoara, nu a fost un concurs chiar bun pentru mine, drumul a fost foarte foarte lung.

Nici viteza nu prea a mers

Am castigat in schimb proba mea favorita, rezistenta, 2min30sec pe km, si devin pentru prima data Campion National

Cros la Slobozia

In aceeasi perioada cu crosul, probe de pista, iarasi diploma la comun. Eco :))

Un cros in Calarasi

Lungime locul 2

Viteza locul 3

Un amical la medgidia din care-mi amintesc mai mult meciurile de volei ale colegelor de la CSS

Tot la Medgidia, proba de saritura in lungime

Urmeaza o aroganta facuta de mine, nimic planificat. Concursul de cros se desfasura alternativ, in ordinea categoriilor, fete apoi baieti. Concursul era liniar, pornea de la zoo calarasi si ajungea in zona hidrobiciclete. Eu am participat la categoria  mea, am castigat, cat s-a tinut concursul feletor mai mari ca mine am alergat inapoi la start, am luat startul si cu baietii din categorie mai mare ca a mea, si am iesit pe locul 2:

Locul 1 la categoria mea, apoi repede inapoi la start

Locul 2 la categoria de varsta mai mare, dupa colegul meu Gheorghita Enache (Oaie).

Anul 1990 - primul an de juniorat, Juniori3

http://www.csscalarasi.ro/istoric/1989-1990 

incepe cu obisnuitele cantonamente pregatitoare pentru concursurile de sala, adica la slanic prahova, cu antrenamente zilnice in salina dimineata, urmate de alergari pe dealurile din imprejurimi dupa amiaza. Ce locatie mai buna ti-ai dori? Cazarea se facea in complexul minei, cu tot confortul necesar. Am revizitat de curand si totul este o ruina, cladirea nu mai este locuibila, iar locul unde era restaurantul este deja daramat.

Se organizau bineinteles si crosuri, chiar in salina, iar eu ma descurcam binisor:

si o diploma locala, un cros castigat

 A urmat apoi un cantonament la Campulung, in care programarea mentala cred ca a contat enorm. Cu toate ca eram junior 3 primul an, si practic aveam 2 ani la dispozitie sa confirm la categorie, in acest cantonament nu m-am gandit la altceva decat la concursul national ce urma imediat dupa cantonament, mai exact la proba de 1500m ostacole. In timp ce in jurul meu hormonii fierbeau iar toti colegii mei isi doreau sa tina ochii intredeschisi precum colegul meu Claudiu, care avea un succes nebun la fete, eu imi desenasem pe o foaie de hartie un obstacol, sub obstacol am scris recordul actual, si am lipit-o pe perete deasupra patului meu. Am concurat, si a urmat o surpriza placuta, corectarea cu cateva sutimi de secunda a recordului national, si bineinteles deveneam campion national:

 

 Dupa campionatele nationale am luat vacanta, antrenamentele s-au rarit culminand cu o luna de pauza totala, luna septembrie. La revenirea la scoala, pe 15 septembrie, dirigintele meu (Catu Ioan) ma anunta ca urmeaza sa participam peste 2 saptamani la campionatele nationale scolare de cros. Si eu si antrenorul meu (Petrica Puran) protestam, explicam ca nu am mai facut un pas de alergare in ultima luna, dar hotararea este luata. Fac deplasarea la Craiova doar cu d-l Catu care reuseste sa ma monteze foarte bine, astfel ca merg pe cartea finish-ului. Plec inca de la start foarte tare, in plasa celui care a condus cap-coada cursa, sprintez pe ultima suta de metri si castig. Singurul rezultat de campion national la  cros din toata cariera mea se intampla dupa 1 luna de pauza. Premiul imi amintesc exact era un tricou de plastic, mult spus tehnic, prea strans pe mine, care, dupa cateva purtari s-a rupt la sub-brat si a trebuit sa-i tai manecile, dar cand l-am purtat la lotul national anul urmator, a impresionat-o pe Gabi Szabo, care m-a intrebat daca nu cumva practic sulita. Eram intr-adevar cam masiv pentru fond, si probabil de aceea urma sa-mi vina greu sa cresc la probe mai lungi.

Am si o amintire mai urata de la acest concurs, este practic concursul in urma caruia am inceput sa vomit la sfarsitul cursei, si a urmat tot asa fiecare cursa. Ajunsesem ca inaintea curselor urmatoare sa-mi stabilesc strategia de dupa cursa, unde este linia de finish, pe unde pot sa ies, si unde ma pot duce sa vomit.

Anul 1991 - anul confirmarilor

 http://www.csscalarasi.ro/istoric/1990-1991

anul incepe in mod traditional cu cantonamentul si crosul orasului slanic, unde am ocupat locul 2:

 

Campionatele nationale de sala de la bacau confirma forma buna in care ma aflu, si castig titlul de campion national la 1500m plat.

 

Urmeaza un concurs de cros local

apoi un amical in Bulgaria la Silistra, unde-mi amintesc faptul ca am stat acasa la o familie de bulgari cu al caror baiat am concurat, am vorbit de ne dureau mainile, si cand nu mai stiam ce sa facem chemam bunicul bulgarului care stia romaneste si ne salva din incurcatura. 

Urmeaza campionatele nationale in aer liber, unde am simtit o presiune enorma, toata lumea stia ca am sa castig, si se intreba doar cu cat am sa corectez recordul de anul trecut. Problema era ca in dimineata concursului m-am trezit cu un deranj la stomac grav, practic toata dimineata am petrecut-o in baie. Dom' profesor a mers la bucataria hotelului, si mi-a pregatit un coctail cu multa cafea si cine stie ce alte chestii, cu un gust infiorator, dar care m-a pus cat de cat pe picoare. Murdaria de pe diploma nu are legatura dar este o coincidenta care sugereaza foarte bine cam ce am patit eu in ziua aia. Fapt este ca eu cu 20 min inainte de start, in loc sa fiu la incalzire eram inca la toaleta pentru o ultima golire. Am plecat in cursa, am tras tare si am corectat recordul cu mai bine de 5 secunde. Nu spun ca puteam mai bine. Oricum recordul meu a rezistat 11 ani, pana in 2002 cand Stefan Patru din medias l-a batut cu aproape jumatate de secunda, si rezista inca. Oricum recordurile sunt facute sa fie depasite.

Anul 1992 - Juniori 2 - Minunea

http://www.csscalarasi.ro/istoric/1991-1992

in acest an treceam la juniori 2, era primul meu an, trebuia sa o iau usor, urma sa fac o trecere foarte grea din punct de vedere psihologic, si anume trecerea de la 1500m obstacole la 2000m obstacole. Fapt este ca mi se parea mult prea greu inca un tur de pista, si mi s-a intiparit atat de tare in minte prostia asta incat nu am putut trece peste. Din fericire am pastrat si caietul de antrenament din acel an, si pe fondul unor raceli foarte dese, cu febra, si pauze lungi, sezonul meu parea compromis inca din start. Din si mai multa fericire in coperta caietului de antrenament am pastrat programul de antrenament prescris de antrenor pentru urmatoarele campionate nationale in aer liber. Probabil prevazand si el dezastrul (nu am prins nici macar podium la proba mea favorita, 2000m obstacole) imi sugereaza inclusiv un rezultat, care nu era de obstacole ci de 800m plat. Era proba de rezerva pe care urma sa o alerg a doua zi, fara nici un fel de obiectiv:

se observa in programul de antrenament tempo, intervale, fartlek, apoi 2 zile de taper, cateva recomandari in final pentru raceala mea care parea sa nu se mai termine anul ala, baie cu bicarbonat, masajul si automasajul, vitaminele, mierea si lamaia, dar cel mai  important, in coltul din dreapta sus, urarea noastra aproape religioasa BAFTA si un timp sugerat de 1.55.2 care nu putea fi decat timpul pentru 800m si nu pentru obstacole. 

Asa cum spuneam, proba de 2000m obstacole s-a terminat fara podium pentru mine, iar a doua zi, pentru ca nu alergasem nici o cursa de 800m in anul respectiv, nu am prins seria "Tare". Concursul se tinea deci in serii de la cei mai slabi in primele serii la cei mai buni in ultima serie. Eu am fost repartizat in penultima serie. M-am resemnat, si am spus ca singura mea sansa este sa alerg tare de la inceput pana la sfarsit, tactica mea favorita sa stau la cutie si sa castig pe finis nu avea cum sa functioneze, nefiind cu cei mai valorosi in ultima serie. Am plecat deci ca din pusca, am mentinut, si la final am inregistrat 1 min 55 secunde 96 sutimi. M-am asezat pe iarba in asteptarea seriei tari. Se da startul in ultima serie, si dupa prima tura, un antrenor imi striga peste gard: Du-te copile si pregateste-te de premiere! Se trecuse primul tur in 61 de secunde si nu aveau cum sa recupereze pe ultima tura timpul meu. Se pare ca tactica atat de draga mie m-a ajutat si aici, ei facand o cursa tactica cu timp slab. Am asteptat si turul 2 sa vad minunea, mi s-a confirmat, si am alergat pana la antrenor prin tribuna stadionului din Pitesti.

Am inregistrat si o alta premiera, nu am mai vomat dupa cursa.

 Reproduc in continuare si o frantura a caietului de antrenament care consemneaza concursul respectiv, cu personajele aferente, Gica este un coleg de antrenament, Rafael un concurent foarte puternic, Marinau un concurent din Oradea cu care m-am imprietenit si cu care imparteam podiumul la obstacole in anii de juniorat3.

Documentul mai atesta si perioada in care mi-am schimbat scrisul, din cel de clasa intai, de mana, asa cum apare in primele 2 randuri dreapta, in cel de tipar, care este prezent in rest. Modificarea observata intr-o lucrare de control, l-a facut pe profesorul meu de romana, d-l Sorin Danciu sa exclame: "opaaa Grigore masina de scris IBM".

Inca o diploma la cros etapa judeteana

 La sfarsitul anului sunt rasplatit cu locul 1 in clasamentul sprtivilor CSS Calarasi, si locul 7 in clasamentul sportivilor judetului Calarasi. Sunt consemnate de mine si premiile in bani primite pentru aceste performante. Sumele erau absolut modice, dar nimeni nu se gandea la ban cand concura sau cand se antrena.

 Anul 1993 - Decaderea

http://www.csscalarasi.ro/istoric/1992-1993

anul a inceput bine, eram junior 2 ultimul an, si cu toate ca pregatirile pentru bac se apropiau, iar antrenamentele treceau pe plan secund, pregatirea anterioara si-a spus cuvantul si mi-au permis ca la campionatele nationale de sala sa devin pentru utlima data campion national, castigand 2 medalii, aur la 800m si bronz la 1500m:

Au mai urmat 2 concursuri judetene

Iar la sfarsitul anului o recunoastere a activitatii mele anuale, culmea este ca in site-ul clubului este mentionat rezultatul meu mai slab, cel de la 1500m nu si cel de la 800m: http://www.csscalarasi.ro/istoric/1992-1993

Anul 1994 - O sansa pe care nu am inteles-o

in acest an am castigat o singura diploma. Prima mea diploma de participare, sau de finisher cum se spune acum. Dupa 1 an lipsa antrenament, eu care eram obisnuit sa vin pe podium, pentru care sa castig era ceva aproape obisnuit, am participat la o cursa populara, care aduna la start cateva sute de participanti, multi dintre noi participam la cros, 3km, cativa urmau sa ramana sa parcurga maratonul. Am sosit la jumatate, socat ca nu i-am vazut pe maratonisti decat la start. Nu intelegeam ca asta este de fapt sportul de masa, cel sanatos, pentru intretinere, cu care ar fi trebuit sa continui, am primit o diploma cu care mi-a fost rusine, dar pe care acum o arat cu mandrie:

Au urmat apoi 16 ani de pauza absoluta care au sters cu buretele inmuiat in grasime orice urma de antrenament aducandu-ma in anul 2010 in situatia ca un doctor sa-mi spuna ca este cazul sa incerc sa fac miscare si sa mai slabesc pentru ca urmeaza o inevitabila interventie chirurgicala pe care as putea sa o suport mult mai usor daca nu as fi atat de gras. Aveam 40kg mai mult fata de perioada cand faceam sport adica obezitate de gradul 1. Ce a urmat probabil va fi subiectul unei alte postari.