Ciucas X3 2014

 In 13 septembrie 2014 am participat pentru a doua oara la proba de UltraMaraton din cadrul concursului Ciucas X3, o cursa de 105km lungime si 5000m diferenta de nivel pozitiva (suma tuturor urcarilor). Am ajuns cu o ora si jumatate mai repede ca anul trecut, terminand in 16 ore si 41 de minute, ocupand locul 8-10 (pentru ca am sosit impreuna cu alti 2 concurenti) din 40 care au terminat, 52 care au luat startul.

Diploma si medalia frumoasa de finisher UltraMaraton 2014

 

 Pregatirea Concursului

Din punct de vedere tactic nu am avut prea mult de pregatit, anul trecut am facut recunoasterea traseului, am participat si la cursa, stiam aproape pe deasupra traseul. Cu un weekend inainte de cursa am fost in Ciucas sa ajut la marcarea traseului, unde am facut mare parte din plecare, precum si portiunea vf Ciucas - Bratocea. Totul la pas, usor, eram inca in recuperare dupa un concurs lung, proba TDS din cadrul UTMB, povestea completa aici.

Cu cateva zile inainte de concurs, Robert Hajnal a facut un post pe blog in care ma punea si pe mine printre cei 10 favoriti ai cursei, mai mult prin prisma faptului ca anul trecut am iesit pe locul 3, si probabil si pentru ca in ultimul timp am tot interactionat, am schimbat idei pe teme de alimentatie, antrenament, concursuri, samd. Cu toate ca postarea respectiva a pus ceva presiune pe mine, si ca rezultate antrioare erau cel putin 15 oameni mai buni ca mine aliniati la start, nu am lasat emotiile sa ma domine, si am acceptat provocarea.

Am mai reactionat bine si altadata, atunci cand l-am cunoscut pe Robert, la lansarea UltraFood inainte de Intersport. M-a intrebat ce timp mi-am propus, eu i-am spus ca 2 ore, pentru ca anul trecut scosesem 2:06.

El a pufnit si a spus 2 ore? asta nu e obiectiv! Mi-am schimbat obiectivul fara sa-i mai spun in 1:45 si mi-a iesit.

Am luat track-ul de anul trecut, timpii pentru fiecare CP carora le-am aplicat o formula de reducere cu 95% si 90% care in final sa ma aduca sa termin cursa cu 1 ora mai repede sau cu 2 ore mai repede, respectiv 17 ore si 16 ore. De asemenea, dupa suferinta de la TDS, mi-am propus sa am o strategie in ce priveste mancarea. Pornind de la track-ul de anul trecut, si estimarea de calorii consumate, mi-am propus initial sa consum 10.000 de calorii. Dupa ce am mai discutat si studiat, am ajuns la concluzia ca este prea mult, si am tot redus, si oscilat, de la 1000 de calorii pana la 5000, si pana la urma m-am oprit la maxim, adica 5000, eram convins ca nu va fi chiar atat, dar mai bine sa renunt in cursa decat sa vreau si sa nu am de unde.

Timpii de anul trecut, cei pentru 17 ore si pentru 16 ore.
Dupa ei, mancarea, cu caloriile si gramele de glucide, proteine si grasimi.

In total s-au strans: 

- 3 portii de orez

- 3 portii de paste

- 8 nutriboane

- 3 izotonice

- 2 geluri

- 1 punga de amestec nuci casino

- 2 cola la jumate ... stiu ...

In plus, pentru ca se anunta o zi foarte calduroasa, mi-am propus sa consum 16 litri de lichide. Aproape 2 galeti. Ca la cai :)

Pentru paste si orez, strategia furata de la Robert, testata cu o saptamana inainte in Ciucas, era ca portiile de aproximativ 100g sa stea in pungute legate la gura, carora sa le rup un colt, si sa le consum ca din tub.

Mancarea inainte de gatit

Bombitele de energie. Orez cu lapte si miere si Paste cu branza sarata.
Pe sticla cu mesaj de la coca-cola scria "all the right moves". Mi s-a parut de bun augur.

Apoi, am impartit mancarea pe cele 4 portiuni ale concursului (start, bratocea, maneciu, P Stanii)

Cele 4 portiuni ale cursei

Mancarea impachetata si numerotata.

Din toate acestea am reusit sa consum:

2 portii de paste

2 portii de orez

8 nutriboane

1 izotonic

0 geluri

0 casino

2 cola
10 litri de apa

din CP-uri am consumat:

- 2 felii halva la stana nebunu

- 1 sticla de Tymbark fizzy la izvorul de sub vf lui Crai
- o felie de pepene la Muntele Rosu

Cred ca am reusit sa ma apropii destul de mult de ce mi-am propus, nu am suferit absolut deloc in ce priveste energia, nu mi s-a mai facut rau, dupa cursa nu mi-a fost foame, am mancat abia a doua zi normal.

Raportul de cursa

Am pus ceasul sa sune la 4:45. La 4:00 ma uitam pe pereti si ascultam pasi in cabana. Eram odihnit si nerabdator, dar am stat cuminte in pat pana la 4:45. Era importanta odihna. Sacul si echipamentul erau pregatite de seara. Dus, imbracat, am mai iesit putin afara sa vad temperatura, totul ok. La 5:40 ies la start, socializam, ni se verifica echipamentul, suntem trecuti dincolo de linia de start, 10, 9, 8,

START

Nu, nu urma sa ne muscam, doar sa alergam :))

Ftotografie foarte frumoasa de la start.

se pleaca intr-un ritm relativ lent. M-am trezit in primii 10, dar m-am temperat repede. Am aprins frontala, am ajuns la drum, si pe urcare am inceput sa fiu depasit. L-am recunoscut pe Dragonu', trioul Mihai Serban, Dumitru Falca, Florin Totalca. Daniel Florea parea cel mai relaxat cand a trecut pe langa mine, l-am incurajat si el s-a apucat sa-mi spuna despre GPS-ul pe care-l are in teste. Eu i-as fi spus ca ar fi cazul sa se cam grabeasca sa lase naiba electronicele. Oricum ceasul meu se resetase deja si se comporta ca un ceas obisnuit. Ma obisnuisem cu ideea, tocmai de aceea imi notasem pe hartie si orele la care trecusem anul trecut si estimarile pentru 1 ora si 2 ore mai bine ca anul trecut. 

Tocmai ce am intrat in padure.

A inceput sa se lumineze, si am ajuns la 

Poiana Stanii

am continuat pe urcarea spre Tabla Butii, unde am experimentat pentru prima data in concurs mancat paste.

Este putin sufocant, mai ales ca urci, si mai foloseam si bete, dar m-am descurcat. Pana la intrarea in chei mancasem deja si mi se parea ca exagerez cu indopatul. Am continuat totusi conform planului cu 2 nutriboane dar am sarit peste izotonic. Mi-am propus ca daca o sa renunt la ceva din plan, atunci sa fie gelurile si izotonicele. Am trecut de superbele chei unde tocmai ce rasarea soarele, Saua Chirusca, si la apropierea de 

Cabana Ciucas 

am observat modificarea traseului. La editiile anterioare tot timpul m-am intrebat daca nu ar fi mai bine sa o luam pe acolo spre varf si sa nu mai ocolim pe la cabana. Acum ca am luat-o si pe acolo, as spune ca e cam acelasi lucru ca efort (este mai scurt, dar se castiga putina diferenta de nivel), dar macar e mai frumos, nu mai este forestierul de dupa cabana. La cabana imi permit prima oprire, umplu bidoanele cu apa si fac o poza cu nasul meu, Adi, care face parte din echipa de radioamatori voluntari, si care castiga si el o competitie grea, cu propria greutate.

Bravo Nashu' poate la anu treci in randurile concurentilor. (foto Vlad Micu)

Am plecat mai departe spre varf, si imi aminteam ce greu era pe aici anul trecut, ce frig, si cat sufeream. Acum, deja trebuia sa intorc sapca invers, sa nu ma arda soarele pe ceafa. Am ajuns pe

Varful Ciucas

la 9:50 si nu puteam sa nu ma gandesc la faptul ca Oana urmeaza sa ia si ea startul peste 10 minute la proba de maraton. As vrea sa-i trimit un mesaj, dar telefonul imi spune emergency calls only. 

Oana este si ea in proba de Maraton

Plec mai departe, trec de rascruce, intersectia spre babarunca, releu, si ajung la 

Pasul Bratocea

unde ma uit prima data pe estimarile de pe hartie, eram sub estimarea de 16 ore. Mi-am dat seama totusi ca nu poate fi foarte realist pentru ca ritmul urma sa scada pe ultima parte, iar anul trecut a mers greu pe prima parte, am stat si la cabana Ciucas. Im propusesem aici sa nu iau apa, dar voluntarul m-a convins sa fac plin. Oricum pe urmatoarea sectiune urma sa mananc iar paste iar la precedenta portie am cam avut nevoie de apa. Am slabit putin si ritmul, si am pierdut grupul in care eram. Am continuat singur pe serpentinele spre vf Grohotis, care m-au surprins, anul trecut am urcat direct, prin stanga. Desi am ocolit putin, parca drumul a fost mai bun. Panta spre varf mi s-a parut mai mica, si cand inca eram la baza am vazut un grup numeros pe varf, fapt ce m-a mai inviorat. 

Ajung si eu pe 

Varful Grohotis

Alexandra ma intampina pe vf Grohotis.  (Foto Octavian Andrei)

unde gasesc un CP de top. Alexandra se ridica cu mult inainte sa ajung, coboara spre mine, si ma intampina cu informatii despre km la care ma aflu, cat mai am pana la urmatorul CP cu apa, ma intreaba daca vreau sa iau apa de la ei sau mai am pana la urmatorul CP. Eu multumesc de oferta, mai am apa, stiu ca urmeaza coborare abrupta si apoi ceva platuri si speram sa mai alerg, mai ales ca vazusem grupul numeros pe varf. Cand ajung sus, ma preia un alt voluntar, care imi indica directia, imi spune locul pe care ma aflu, cat au avans cei din fata mea, si face si o prognoza ca daca trag, am sanse sa ies in primii 10. Super prognoza! Intreb si eu cine este pe primul loc, imi spune ca numarul 17. Eu ma bucur ca stiu al cui e numarul. Prind si eu aripi si plec mai departe

Plec in urmarirea celor 5-6 de inaintea mea (Foto Octavian Andrei)

Pana la baza varfului ajung un concurent oprit. Il intreb daca are vreo problema si-mi spune ca nu, doar ca s-a oprit sa se unga putin ca dupa 40km se cam gripeaza incheieturile. Ii dau dreptate si plec mai departe. Dupa inca o portiune il ajung pe Tibi Useriu. Si el se oprise. Daca ar fi asa pana la final :) Ne grupam, si ajungem impreuna la urmatorul Cp de unde se paraseste forestierul si se face stanga spre stana nebunu.

Inapoi la balaureala. Forestierul devenise anost.

Continuam si ajungem la spintecatura de inaintea stanei Nebunu. Aici mai ajungem 2 concurenti, din care unul m-a impresionat si m-a pus pe ganduri. A tot ezitat pe urcare, a avut dificulati sa gaseasca benzile de ghidaj, si incepuse sa ma umple de nerabdare. Dupa ce am iesit din nou in golul alpin, si l-am depasit mi-a marturisit ca el cam face orientare turistica, pentru ca nu distinge culoarea rosie. Atunci mi-am dat seama ca benzile sunt portocalii, marcajele portocalii, benzile suplimentare alb cu rosu. 

Pana la 

Stana Nebunu 

m-am desprins impreuna cu Tibi de ceilalti concurenti, si ne asteptam sa fim ajunsi acolo in pauza de cateva minute cat am mancat niste halva si am umplut bidoanele cu apa. Nu s-a intamplat asta, si am continuat impreuna pana dupa releu, care a venit la fel de greu, dupa multe urcari, coborari, galme, de parca nu ne mai apropiam odata. Dupa releu, Tibi a trebuit sa mearga putin in padure, si am continuat singur pana la 

Barajul Maneciu

Nu stiu daca respectam limitarea de viteza aici :)

unde sunt intampinat cu multa energie, atat de catre cei din CP cat si de catre cumnatul si cumnata mea.

Alamurile din dotare

Dragos si Anca, sustinere serioasa. Felicitari Dragos pentru Semi.

Ajung dupa Mihai, Florin si  Stefan cu care am continuat restul cursei.

Nu am stat prea mult in CP, doar cat am baut cola programata de acasa, care a mers la fix, mi-a dat energie si m-a hidratat. As vrea sa amintesc din nou de voluntari, desi nu am luat nimic altceva in afara de apa, Monica nu se mai oprea din oferte. Paste, galusti, cartofi cu sare. Ceilalti mi-au spus ca nu mai este apa o distanta lunga, si sa ma hidratez bine. Excelent!

Cola intr-o mana, pastele in cealalta mana. Energie!

Inainte de intersectia cu drumul spre Slon am fost ajuns de Mihai, Florin si Stefan cu care am parcus restul cursei. Pe urcari mai ramaneam in urma, pe coborari recuperam. Pe plat si fals plat Mihai lua avans, noi trebuia sa bagam cativa pasi de alergare sa-l ajungem. La izvorul de inainte de vf lui Crai am luat apa dar si o sticla de fizz, a avut un gust cam ciudat, dar mi-a dat energie. Poate prea multa, am tot tras pana in varf, sa nu pierd prea mult contactul cu cei din fata, dar cand am inceput sa alerg la vale, am simtit ca ceva nu este in regula in spatele genunchiului stang. Am sperat sa fie doar ceva temporar, dar durerea s-a tot accentuat, si am sosit asa la 

Valea Stanii

Sosesc imediat dupa Florin si Stefan si putin inaintea lui Mihai

unde ma asteapta echipa completa de suport, cu peruci, alamuri si vuvuzea. Nu prea intelegeam eu de departe dece are Oana parul rosu si urechi, dar a fost refreshing. Am ajuns exact in timpul pe care mi l-am propus, adica pe lumina, cu 2 minute inainte de apusul soarelui.

Dragos ma ajuta cu frontala.

 De la Valea Stanii ne-am impartit in 2 echipe, Mihai si Stefan inainte, eu cu Florin putin in spate. Stiam ca urmeaza urcarea grea pana in creasta. L-am rugat pe Florin de cateva ori sa o ia inainte, sa nu ma astepte. Pe mine ma durea piciorul din ce in ce mai tare, si aveam indoieli ca am sa urc intr-un timp decent. A insistat sa ramana, in caz ca se intampla ceva cu el, dar sunt sigur ca se gandea la mine. Mai de rusine, mai de ciuda ca-l tin in loc, am terminat urcarea in acelasi timp cu anul trecut. Iesirea in golul alpin s-a facut acum mai prin dreapta, a fost mai mult jnepenis, dar am ajuns mai repede in poteca. Pana la podul de arama ne-am regrupat, si am continuat toti 4 pana a inceput coborarea, si unde Mihai a inceput sa ramana in urma. Am strigat Hai Mihai! dar a raspuns un vin vin suparat. Se vedea ca sufera pe coborari, nici noua nu ne era cu mult mai bine, am continuat toti 3, am intrat in padure, am poposit putin la

Muntele Rosu

unde am mancat pepene foarte bun, apoi am continuat spre finish, portiune pe care am alergat-o iar integral.
La finish m-a asteptat o surpriza placuta, Robert a rugat-o pe Oana sa-l anunte cand vin, pentru ca a tinut sa-mi puna el medalia de finisher. Multumesc, apreciez mult!
Ajung deci pe locul 8-10 impreuna cu Florin si Stefan, in 16:41:46 cu 1:30 mai bine ca anul trecut.
Toate obiectivele indeplinite, ma simt absolut multumit.

Robert Hajnal, castigatorul cursei cu un timp extraordinar 12:08:46, ma felicita. 

Inaintea noastra au sosit in 15:54:58 Dani Florea si Sangeorzan Lazar.

Florin Ionita, Pantila Stefan, si eu, la finish. Nu am fumat nimic! Supradoza de endorfine!

Imediat a sosit si Mihai, care a castigat de departe premiul de popularitate, toata lumea intreba de el, toata lumea a vrut poza cu el. 

Toata lumea e fericita. Poza cu Dragonu'

Am mers repede in camera, am facut un dus, m-am schimbat, si am revenit la finish unde am incurajat pana pe la ora 1, cand am cedat din cauza oboselii, am avut si frisoane de frig, si ne-am bagat la culcare.

A doua zi dimineata a fost o atmosfera frumoasa la cursa copiilor, premiere si tombola, cu toate ca a parut ca s-a terminat cam repede si lumea ar mai fi stat, mai ales ca a fost o vreme superba si a doua zi.

Nu am mai ratat premierea, si chiar daca nu a mai fost podium, a fost frumos.

Vulturii Ciucas X3 2014

Organizarea

Voluntarii. Remarc CP-ul Grohotis, Barajul, si pe toata lumea de la finish.

In postarea mea de anul trecut referitor la cursa de UltraMaraton
povesteam foarte obiectiv, putin chiar suparat experienta mea de inainte
de concurs, din timpul, dar mai ales de dupa concurs.

Contrar reactiei obisnuite, in care organizatorul sa se supere, sau cel mult sa ma ignore, pentru ca am avut destul de mult de criticat, asa cum corectam si in postul initial, Alexandra, m-a sunat, a lamaurit problema considerata de mine atunci cea mai grava, iar apoi de-a lungul unui an, am interactionat de cateva ori in ce priveste organizarea concursului. Pot spune acum, vazand destul de mult din organizare, ca nu este usor deloc.


Am sa recapitulez nemultumirile mele si rezolvarea lor:

- ridicarea kit-ului, fara greseala, totul pregatit, nu erau suficiente tricouri, am fost rugat daca nu ma deranjeaza sa-l primesc mai tarziu. Nu m-a deranjat, l-am primit duminica, imi vine bine M.
- ora sedintei tehnice pentru Ultra: a fost mutata mai devreme, si-mi cer mii de scuze ca nu am ajuns, am motive obiective legate de job, dar tot imi pare rau.
- locatia sedintei tehnice - a fost mutata afara, s-a auzit foarte bine, eu am ajuns pe finalul sedintei pentru semi si maraton, si se auzea excelent!
- nu au mai fost modificari majore de traseu - cea de la cabana Ciucas m-a luat totusi prin surprindere, dar la editiile anterioare m-am intrebat daca nu ar fi mai bine pe acolo. A fost mai scurt, dar o mica panta in plus.
- startul - a fost verificat echipamentul la start, a fost putin ciudat ca s-a plecat putin dupa linia de start, dar e vorba de metri intr-o cursa de 100km+
- arbitrii - au fost in toate CP-urile, cu bannere cu informatii.  Toate au fost foarte bune.
- la sosire am primit medalie de finisher, cu toate ca era relativ tarziu au fost oameni care sa incurajeze, totul ok. Aici remarc si castigatorii, cu o atitudine Jurek, am fost felicitat atat de Robert (care a tinut neaparat sa-mi puna medalia de finisher - multumesc, conteaza enorm) cat si Radu care a dat mana cu mine. O atitudine extraordinara din partea elitelor.
- premierea nu am mai ratat-o si desi nu a mai fost podium, o imbunatatire a timpului cu o ora si jumatate ma multumeste deplin.
- sugestia ca o piesa din kit (buff-ul) sa se dea la sfarsitul concursului pentru finisher  - check
- vremea - desi nu au nici un merit - cred :)) a fost superba!

Multumesc organizatorilor ca nu s-au suparat,
ba mai mult ca au tinut cont de majoritatea sfaturilor!

Acum pentru ca nimic nu este perfect, si este tot timpul loc de mai bine, am sa spun si ce nu a fost bine. Sunt convins ca va fi bine la anul, si incerc pentru orice critica sa propun o solutie:

 - s-a simtit lipsa unui dj, crainic  sau cum i-o mai spune. Poate revine Catalin Sanatescu la anul, poate mai apare cineva, oricum trebuie exploatate mai bine momentele de la premiere, start, sosire si atmosfera generala din taba de baza. Treaba asta este valabila la majoritatea concursurilor de pe la noi.
- legat cu punctul anterior, tombola a fost putin haotica, as propune 2 variante, fie se include in chitul de start un biletel cu numarul de concurs si numele participantului insotit eventual de lista de premii, fie numarul de concurs are o sectiune ce se poate decupa. Oricare din solutii se pune de catre concurent in urna inainte de inceperea tombolei. Avantajul ar fi ca toti cei care pun in urna sunt prezenti, si se elimina luungile intrebari si raspunsuri e? nu e! e? nu e! a ba da e!  Avantajul cu numarul ar fi ca ramane la participant pe durata tombolei, si poate demonstra usor ca el este.

Felicitari si multumiri

- Felictari Robert pentru rezultat, pentru atitudine, pentru atmosfera pre si post concurs si multumesc pentru top10, medalie, ma bucur ca "ne-am nimerit" la lansarea UltraFood.
- Felicitari Radu pentru un rezultat foarte bun, pentru ca ai revenit, sper ca sezonul viitor sa fie cum trebuie pentru tine.
- Felicitari celor de pe locurile 3-6, rezultate cu adevarat valoroase.
- Felicitari Sangeorzan Lazar ca la 59 de ani reusesti o asemenea performanta. Esti un exemplu pentru mine. 3 ani mai mic decat maica-mea! nu-mi iese din cap treaba asta!
- Multumesc Ionita Florin-Sebastian pentru urcarea pe paraul sterp, si Dragonu (Mihai Godeanu), Pantila Stefan pentru intreaga portiune baraj-finish.
- Multumesc Tibi Useriu pentru portiunea pana la releu, si felicitari, atat pentru Ciucas cat si pentru TDS.
- Felicitari Stefanescu Silviu pentru o cursa excelenta.
- Felicitari Ionescu Adrian, colegul meu de servici, pentru ca te-ai hotarat pana la urma sa participi.
- Felicitari Polgar Levente Ioan pentru ca ai aratat ca se poate.
- multumesc organizatorilor, voluntarilor, radioamatorilor, localnicilor.
- sentimentul meu este ca cel putin dupa terminarea concursului, mai ales in virtual, ultramaratonul a cam acaparat laudele si discutiile in detrimentul celorlalte probe, care au avut si ele rezultate foarte valoroase,
felicit pe aceasta cale toti concurentii nu numai pe cei de la ultra.

Inchei prin a multumi echipei mele de suport:

Dragos, Anca si Oana. Ar putea face fata cu brio unui concurs intre echipele de suport!